Există întotdeauna o dimensiune etică insuficient explorată, dincolo de lista cauzelor identificate ale accidentelor de muncă. Aceasta conduce la o succesiune de decizii inadecvate, chiar greşite, adoptate la nivel organizaţional, uman sau tehnic, care provoacă evenimente tragice, deseori cu consecinţa pierderii de vieţi omeneşti.

Gestiunea corespunzătoare a riscurilor nu este necesară exclusiv pentru dezvoltarea de tehnici şi procese, ci şi pentru luarea în considerare la nivel organizaţional a „naturii umane". Totodată, este necesară stabilirea unor mecanisme adecvate de reconciliere a „interesului public" cu „managementul riscului". Ca urmare, va fi nevoie mereu de definirea, implementarea şi îmbunătăţirea unei serii de procese şi, cel mai important, de furnizarea de repere-ghid pentru manageri. De asemenea, va fi necesară continuarea îmbunătăţirii metodelor de analiză a riscurilor, ameliorarea formării în domeniul managementului riscurilor a numeroşilor factori interesaţi, perfecţionarea componentei legislative şi, mai ales, repoziţionarea pe principii etice a managementului riscurilor profesionale.