Rolul instruirii lucrătorilor pentru cunoaşterea şi înlăturarea riscurilor

În accepţia generală, sănătatea şi securitatea în muncă are ca obiectiv cunoasterea si înlaturarea tuturor riscurilor profesionale inerente oricarei activitati umane, ce pot provoca accidente si îmbolnaviri profesionale.

 

Pentru a-şi putea atinge acest obiectiv (securitatea sănătăţii omului în procesul de munca), securitatea muncii implica existenta si functionarea unui ansamblu de concepte teoretice, acte legislative, masuri si mijloace tehnice, social-economice, organizatorice, de igiena si medicina muncii etc.

Legislatia în domeniu este structurata astfel:

Pictu1

 

 

Un risc de accidentare sau îmbolnavire profesionala nu poate fi eliminat sau minimizat daca nu este identificat si evaluat. De aceea, un loc de munca trebuie evaluat periodic dpdv. al riscurilor de accidentare si îmbolnavire profesionala.

Odata identificat, un risc de accidentare sau îmbolnavire profesionala trebuie eliminat. În cazul în care riscul nu poate fi eliminat, acesta trebuie controlat (mentinut în limite acceptabile).

Cum poate fi controlat riscul de accidentare?

- prin dotarea echipamentelor tehnice cu toate dispozitivele de protectie necesare;

- prin livrarea odata cu echipamentul a tuturor specificatiilor privind modalitatile de exploatare, întretinere si reparatii, precum si de securitate;

- prin instruirea lucrătorului ce va lucra cu echipamentul achizitionat înainte de punerea lui în exploatare (în cazul echipamentelor cu grad mare de complexitate sau deosebite) de catre beneficiarul echipamentului tehnic.

-prin însuşirea şi respectarea instrucţiunilor proprii de sănătate şi securitate în muncă şi a normele, normativelor şi regulamentelor interne de securitate a muncii, procedurile si masurile de aplicare a acestora.

Nerespectarea de catre orice lucrător a masurilor stabilite prin instrucţiunile proprii cu privire la sănătatea şi securitatea în muncă, regulamente şi normative interne prezentate cu ocazia instruirii, daca prin aceasta se creaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau îmbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare sau cu amenda.

Cadrul legal este reprezentat de art. 20 si 21 din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 si Capitolul V, art. 74 – 100, din Normele Metodologice 1425/2006(modificate prin HG 955/2010) de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006.

Scopul instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca este, potrivit art. 75 din Normele Metodologice, insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare pentru executarea sarcinilor de munca in conditii de securitate.

Imbunatatirea continua a conditiilor de lucru, prevenirea accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale presupun inainte de toate, luarea unor masuri tehnice cum ar fi: dotarea masinilor si utilajelor cu dispozitive si instalatii de protectie adecvate, cu sisteme eficace de ventilatie si iluminat, acordarea si folosirea echipamentelor de protectie etc. Dar numai masurile tehnice impuse nu sunt suficiente pentru evitarea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care de multe ori se produc din cauza necunoasterii sau nerespectarii prevederilor legislaţiei de sănătate şi securitate în muncă, a instrucţiunilor proprii şi aşa cum am aratat mai sus a regulamentelor, dispoziţiilor şi normativelor interne în acest domeniu. .

Iata de ce pentru atingerea acestor deziderate este imperios necesar ca, in paralel cu aplicarea masurilor tehnice prevazute de legislatia in vigoare in domeniul sănătăţii şi securităţii in munca, sa se desfasoare o sustinuta activitate de instruire a lucrătorilor pentru ca aceştia sa cunoasca temeinic si sa respecte şi să aplice cu strictete toată legislaţia naţională din domeniu precum şi cea internăemisă de angajator prin propriile servicii sau prin servicii externe contractate.

Mijloacele care se folosesc in aceasta directie sunt variate, dar principalul mijloc il reprezinta instruirea lucrătorilor, a carui organizare este una din obligatiile de baza ale angajatorului şi ale conducătorilor direcţi a locurilor de muncă. Instruirea pe linie de sănătate şi securitate în muncă şi situaţii de urgenţă a lucrătorilor constituie unul dintre mijloacele principale care contribuie la prevenirea accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale, fiind o obligatie majora a celor care conduc, organizeaza si controleaza procesele de producţie. Instruirea de sănătate şi securitate în muncă şi pentru situaţii de urgenţă trebuie făcută pentru fiecare lucrător de execuţie, sau lucrător tehnico administrativ pe tot timpul derulării contractului său individual de muncă.

Rolul instruirii de sănătate şi securitate în muncă şi pentru situaţii de urgenţă este acela de a-i invăţa pe lucratori sa respecte, in timpul desfăşurării procesului de muncă, prevederile cuprinse de instructiunile proprii de sănătate şi securitate în muncă şi în alte regulamente şi normative interne. Aceasta inseamna ca materialul de baza pentru efectuarea instruirii il constituie instructiunile proprii elaborate la nivel de societate.Conform art.80 din Cap.V.al HG.1425/2006(modificat) angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii pentru: -a) conducătorii locurilor de muncă; -b) lucrători, pe meserii şi activităţi.In consecinţă instrucţiunile trebuie structurate în acest mod pentru ca lucrătorii să primească o instruire adecvată, concretă pentru locul de muncă şi mijloacele de muncă pe care le foloseşte în procesul de muncă.

Pe langa aceasta insa, lucratorii trebuie sa cunoasca prevederile legilor si a celorlalte acte normative in vigoare care contin dispozitii referitoare la securitatea muncii şi care au legătură cu locul lor de muncă şi cu activitatea pe care o desfăşoară în cadrul procesului de muncă.

Deoarece asigurarea unei instruiri temeinice a lucratorilor pe linie de sănătate şi securitate în muncă depinde in masura hotaratoare de cunoasterea amanunţită şi aprofundată a instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă, elaborate la nivel de societate, de către angajator prin serviciile interne sau externe de prevenire şi protecţie, trebuie ca orice conducator direct a locului de muncă, sau alt lucrător care efectuează instruirea să dea dovada că şi-a insuşit temeinic prevederile acestor instructiuni proprii, şi a legislatiei din domeniu. Nu trebuie uitat că aceşti lucrători sunt chemaţi nu numai sa aplice masurile necesare pentru a se asigura desfasurarea procesului de muncă, fara pericol de accidentare si imbolnaviri profesionale, ci au obligatia de a face in acelaşi timp instruirea corespunzătoare de securitate şi sănătate în muncă şi şituaţii de urgenţă lucratorilor aflati in subordinea lor în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Cum ar putea sa efectueze insa o instruire temeinică pe linia sănătăţii şi securităţii în muncă sau situaţii de urgenţă un conducător direct a locului de muncă care nu cunoaste el insusi in suficienta masura continutul instructiunilor proprii şi a legislaţiei din domeniu. Daca cei ce efectueaza instruirea de sunt bine pregătiţi, aceasta nu înseamnă că şi instruirea efectuată de ei va fi sigur la un nivel corespunzator. Eficienţa instruirii lucrătorilor este strans legata de folosirea unor metode adecvate, convingătoare, care să-l ajute pe lucrător sa-şi însuşeasca cunoştinţele necesare privind metodele de muncă lipsite de pericolul de accidentare şi îmbolnaviri profesionale şi să-l convinga de necesitatea aplicării şi respectarii lor in toate imprejurarile.

In aceasta privinta, art. 13 lit. g) din Legea securitatii si sanatatii in munca nr 319/2006 instituie obligatia angajatorului de a lua masuri pentru asigurarea materialelor necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la sănătatea şi securitatea in munca.

Cum se realizeaza instruirea lucratorilor

Conform art.76(HG 1425/2006-modificat) -(1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.

(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin.(1) este considerată timp de muncă.

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi instruiti, de asemenea, in timpul programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.

Capitolul V din H.G. nr. 1425/2006 detaliaza prevederile generale prevazute in Legea nr. 319/2006 privind instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Fiecare lucrator trebuie sa fie instruit in domeniul securitatii si sanatatii in munca in urmatoarele situatii:

- la angajare;

- la schimbarea locului de munca sau la transfer;

- la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

-la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

- la executarea unor lucrari speciale.

Pentru ca un lucrator sa fie instruit corespunzator in domeniul securitatii si sanatatii in munca, activitatea de instruire trebuie derulata atfel:

Pictu2

Pictu3

Angajatorul va stabili prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, durata instruirii si regulile privind instruirea altor participanti la procesul de munca.

Potrivit legii, alti participanti la procesul de munca sunt:

- persoanele aflate in societate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii;

- persoanele care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat;

- somerii pe durata participarii la o forma de pregatire profesională şi

- persoanele care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.

In cazul in care este beneficiar al serviciilor lucratorilor din alte societăţi, care desfăşoara activităţi pe baza de contract de prestari de servicii, angajatorul prin serviciile proprii sau abilitate de prevenire şi protecţie, va asigura instruirea acestora privind activităţile specifice societăţii sale, riscurile pentru sănătatea şi securitatea acestor lucrători, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, in general.

Cum se inregistreaza rezultatele instruirii in domeniul sănătăţii şi securităţii in munca

Rezultatul instruirii lucrătorilor in domeniul sănătăţii şi securităţii in muncă se consemnează in mod obligatoriu in fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.

Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa verificarea instruirii. Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuală se semneaza de catre lucratorul instruit şi de catre lucrătorul care a efectuat şicel care a verificat instruirea.

Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducatorul direct a locului de muncă şi va fi insoţită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completată de catre medicul de medicina muncii. Fişa de instruire individuală se păstrează in societatea respectivă, de la angajarea lucrătorului pâna la data încetarii raporturilor de munca ale acestuia cu societatea respectivă.

Instruirea vizitatorilor aflaţi în unitate cu permisiunea angajatorului şi a lucratorilor din alte societăţi, care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii, se consemneaza în fişa de instruire colectivă.

Fişa de instruire colectivă se intocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către cel care a efectuat instruirea, respectiv angajatorul, lucratorul desemnat sau serviciul intern de prevenire şi protecţie, şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucratorilor instruiţi sau, in cazul vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.

Controlul intern pe linia sănătăţii şi securităţii în muncă

Pentru imbunatatirea continua a instruirii lucrătorilor pe linie de sănătate şi securitate în muncă, un factor important il constituie controlul permanent, calificat si exigent asupra felului cum este organizată si cum este efectuată instruirea în toate fazele ei. Un asemenea control pot şi trebuie să-l exercite nu numai inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale, ci şi organele de conducere tehnico-administrativă, care au datoria sa verifice cu regularitate felul cum î-şi îndeplinesc lucrătorii desemnaţi şi conducătorii direcţi a locurilor de muncă obligaţia cu privire la realizarea tuturor formelor de instruire individual sau colectivă a lucrătorilor societăţii.

Un control temeinic poate sa scoata la iveala o serie de aspecte concludente cu privire la felul cum este organizată instruirea. De obicei, controlul in această direcţie incepe cu verificarea fişelor de individuale de instruire. Se controlează materialul predat, dacă articolele din instrucţiunile proprii care au fost prelucrate corespund meseriei lucrătorilor, datele efectuarii instruirii pentru a vedea respectarea periodicităţii instruirilor periodice sau pentru a se vedea dacă lucratorul a fost prezent la lucru în ziua respectivă, altfel spus, se verifică daca însăşi fişa de instruire individuală nu reflectă efectuarea formală a instruirii lucrătorilor.

Dar controlul efectuarii instruirii pe linie de sănătate şi securitate în muncă nu trebuie sa se rezume la controlul fişelor individuale de instruire. Concluziile care se pot desprinde sunt cu mult mai bogate atunci cand cel care efectueaza controlul, fie că este din conducerea tehnico-administrativa, fie ca este din serviciul extern de prevenire şi protecţie, participă la efectuarea instruirii lucrătorilor de către conducătorii direcţi a locurilor de muncă.

Desigur, asemenea controale sunt mai usor de organizat in cazul cand instruirea în toate cele trei faze se face pe baza unor tematici şi gragfice anuale dinainte stabilite, iar aceste tematici şi grafice sunt cunoscute cu anticipaţie de cel care este numit de angajator sa efectueze controlul.

In mod deosebit, trebuie subliniata necesitatea ca angajatorii, lucrătorii serviciilor interne şi externe de prevenire şi protecţie sa nu se mulţumească cu verificarea periodică a fişelor individuale de instruire, ci sa participe efectiv la şedinţele de instruire a lucrătorilor , mai ales la locurile de munca unde conditiile de munca deosebite o cer. Aceasta participare contribuie la rezolvarea cu mai multă operativitate a unor deficienţe ce se manifestă in multe cazuri in în modul de expunere a instruirii şi întăreşte totodată spiritul de raspundere al celor ce au datoria de a organiza şi efectua instruirea lucrătorilor.

Angajatorul va numi prin decizie lucrătorul sau lucrătorii serviciului intern sau extern de prevenire şi protecţie care vor efectua controlul intern pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă care se va face pe baza unui plan din care va prezentam mai jos un model:

Pictu4

Pictu5

Pictu6

 

Materialul este disponibil si in format pdf. Pentru descarcarea acestuia va rugam sa apasati aici.